768 Vizualizari

20 Sep, 2015 la 2:03 pm

Cainele si anxietatea de separare

Multi caini sunt nelinistiti atunci cand sunt lasati singuri. Cei mai multi se adapteaza la singuratate, dar unii nu o fac. Aproximativ 15% dintre caini manifesta semne clinice de „anxietate de separare”.

In timp ce majoritatea cainilor nedresati vor vocaliza, vor roade diverse obiecte interzise sau isi vor face nevoile in casa daca sunt lasati singuri, diagnosticul de anxietate de separare este rezervat unei versiuni mai intense a acestor simptome, insotite si de semne de stress.

Potrivit animale.ro, cainii predispusi la anxietate de separare sunt adesea foarte afectuosi si orientati spre oameni.

Semnalmente clinice primare ale anxietatii de separare sunt, asa cum aratam mai sus: vocalizari persistente (latrat, urlat, schelalait), producerea de stricaciuni in casa (ros, sapat), activitate motorie accentuata (mers, sarit, sau alte activitati repetitive), urinare (adesea imediat dupa plecarea stapanului), defecare (tot imediat dupa plecarea stapanului), voma (adesea imediat dupa plecarea stapanului), anorexie (nu mananca), depresie sau retragere la aparitia semnelor plecarii stapanului, intampinarea exuberanta a stapanului la intoarcere.

Semnalmente clinice secundare sunt reprezentate de: hipersalivare, gafait, tremurat, auto-mutilare (isi musca singur corpul).



Cauzele sunt diverse – de la predispozitie genetica la anxietate la perioade prelungite de timp fara a fi separat de stapan, perioade petrecute intr-o canisa sau la un adapost de animale, relocare, ruperea legaturii afective primare, lipsa cronica de exercitiu/stimulare.

Anxietatea de separare, mai ales in formele sale mai usoare, are un prognostic pozitiv, dar corectarea comportamentului este un proces de lunga durata care cere perseverenta. Progresele pot fi mai rapide daca are efect si medicatia prescrisa si daca animalul nu este lasat singur,in continuare, in timpul exercitiilor de desensibilizare.

Tratamentul acasa implica, initial, eliminarea relevantei semnelor ce preced plecarea, prin repetarea lor aleatoare in timpul zilei, fara a fi urmate de plecarea efectiva, diminuand astfel anxietatea. Primii pasi catre desensibilizarea cainelui presupun iesirea graduala din campul vizual al cainelui, mai intai in casa, apoi afara din casa. Stapanii pot absenta perioade scurte, intotdeauna mai scurte decat timpul in care cainele devine anxios. Filmarea poate ajuta la monitorizarea nivelului de stres. Dati cainelui jucarii umplute cu mancare la plecare, pentru a asocia plecarea cu emotii pozitive. Acestea trebuie indepartate la intoarcere. Aceste absente trebuie repetate frecvent la intervale neregulate si trebuie prelungite putin cate putin, astfel incat cainele sa ramana calm.

Pedepsirea comportamentului anxios este nerecomandata!

Tratament in clinica consta in alegerea de catre medicul veterinar a unui tratament medicamentos antidepresiv tricilic (TCA), inhibitori ai resorbtiei de serotonina la nivel sinaptic sau alte medicamente pentru a reduce simptomele anxietatii de separare, mai ales atunci cand sunt folosite in asociere cu modificari ale comportamentului. Acepromazina nu este un medicament potrivit pentru aceasta stare si poate exacerba aceste probleme la unii caini.

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter-ul AnimalZoo

Comenteaza articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

 

CITESTE SI