92 Vizualizari

04 Oct, 2016 la 9:26 am

Opt ani si circa 5.000 de animale salbatice din specii protejate – ucise!

Agerpres prezinta, in exclusivitate, un document pe care l-a obtinut si potrivit caruia, aproximativ 5.000 de animale sălbatice din specii protejate (2.374 de urși, 1.586 de lupi și 898 de pisici sălbatice) au fost ”recoltate” în România, între 2007 și 2015, în urma derogărilor stabilite prin ordinul miniștrilor Mediului și în baza articolului 16 din Directiva Habitate a Uniunii Europene (UE). În ceea ce privește râsul, cota aferentă acestei specii a fost eliminată începând cu anul 2013, astfel că numărul exemplarelor împușcate, în perioada 2007 – 2012, ajunge la 120.

Potrivit sursei citate, pentru specia urs, derogarea a fost în anul 2007 pentru 333 de exemplare, în timp ce numărul urșilor recoltați în teren a fost de 204. Pentru anul 2008, cota maximă de intervenție a fost de 354, iar recoltați au fost 276. Numărul urșilor împușcați continuă, și în anii următori, să fie mai mic decât cota maximă admisă, astfel: în 2010 – 340/271; în 2011 – 365/120; în 2012 – 335/126; în 2013 – 436/292; în 2014 – 550/435, iar anul trecut cota maximă oficială a fost de 540, iar recoltați au fost 421 de urși.

Aceeași situație este înregistrată și la lup, unde cifrele indică faptul că, în anii 2007 și 2008, s-a dat derogare pentru 500 de exemplare, respectiv 505, însă au fost împușcați 143 de lupi în 2007 și 169 în 2008. Vânătorii au recoltat, în 2009, 140 de lupi, deși cota maximă le permitea împușcarea a 466 de lupi. În 2011 sunt recoltați doar 76 de lupi, față de 167 câți fuseseră împușcați în anul 2010, deși cota aferentă respectivilor ani a fost de 450. Numărul lupilor recoltați, precum și cota maximă cunosc însă o creștere în anii care urmează: în 2012 – 450/101; în 2013 – 495/228; în 2014 – 520/228; în 2015 – 598/334.

Pentru pisica sălbatică, în toți acești ani, cota maximă de intervenție a variat între 400 și 496 de exemplare: 460/71 (2007), 464/86 (2008), 474/72 (2009), 400/91 (2010); 400/40 (2011); 400/46 (2012); 420/150 (2013); 440/130 (2014); 496/212 (2015).

În anul 2012, s-au recoltat doar opt râși, deși cota aferentă speciei a fost, începând cu anul 2010, de 120 de exemplare. În 2011 și 2010 au fost extrași 11, respectiv 21 de râși. În 2009, cota a fost de 150, iar recolta de 30. În 2008 și 2007, cotele au fost de 132, respectiv 140, iar împușcați au fost 28, respectiv 22 de râși.

Pentru sezonul 2016 – 2017, propunerea de ordin al ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor prevede aprobarea derogărilor pentru 552 de urși, 657 de lupi și 482 de pisici sălbatice, iar documentul s-a aflat în consultare publică, în perioada 21 – 30 septembrie.

”Dacă vânătorii nu au găsit aceste animale să le împuște, nu cumva sunt mai puține decât estimările oficiale?”

Directorul Centrului de Cercetare a Mediului și Efectuare a Studiilor de Impact (CCMESI) – Universitatea din București, prof.univ.dr. Laurențiu Rozylowicz, susține că nu se cunoaște ”nici măcar ca estimare grosieră” dimensiunea reală a populațiilor de carnivore mari din România.

”Știm că sunt multe animale comparativ cu alte state din Europa, dar nu știm câte și marja de eroare a estimărilor. Actualul sistem de numărare pe fonduri de vânătoare (numărarea simultană a urmelor – n.r.) este ilogic din punct de vedere al biologiei speciei – un fond de vânătoare având 50 kmp, în timp ce teritoriul unui singur urs este de 1.000 kmp. Astfel, foarte ușor pot să apară numărări duble, triple sau chiar de mai multe ori. (…) În toți anii trecuți, cu excepția urșilor, nu s-a împușcat numărul de exemplare trecut în ordinele de derogare. Așadar, dacă vânătorii nu au găsit aceste animale să le împuște, nu cumva sunt mai puține decât estimările oficiale?”, a declarat Laurențiu Rozylowicz, pentru AGERPRES.

”Derogările trebuie aplicate acolo unde social și economic nu mai putem să facem altceva”

La rândul său, Silviu Chiriac, consilier în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Vrancea și membru fondator al Centrului de Reabilitare și Monitorizare a Carnivorelor Mari, a declarat, de asemenea, pentru sursa mentionata anterior, că derogările trebuie emise doar pentru acele animale-problemă care produc pagube. ”Pentru acele exemplare de urși, de exemplu, care au deviații comportamentale, care apar în intravilan sau în zonele turistice, da, trebuie aplicate astfel de derogări fără niciun fel de discuție. Derogările trebuie aplicate acolo unde social și economic nu mai putem să facem altceva. Trebuie să fim, totuși, precauți”, a explicat Chiriac.



”Toate studiile științifice internaționale făcute până acum indică faptul că, prin vânătoare nu descresc pagubele!”

Domokos Csaba, manager de proiect în cadrul Asociației pentru Protecția Păsărilor și a Naturii ”Grupul Milvus”, este de părere că, ”vânătoarea nu micșorează nivelul pagubelor nici la urs, nici la lup și, cu atât mai puțin în cazul pisicii sălbatice sau râsului, care nu provoacă niciun fel de pagubă”.

”Este important să se pună la punct un sistem de despăgubiri funcțional și cât mai simplu, accesibil oamenilor, fiindcă vorbim despre cei care trăiesc în sate izolate și care nu știu să parcurgă tot felul de proceduri birocratice complicate. În multe cazuri, oamenii nu își primesc banii deloc și de aceea apar tot felul de situații care complică și mai mult lucrurile, cum este braconajul”, a mai arătat Domokos Csaba.

”Există o uriașă campanie de denigrare a speciei urs din partea unor vânători cu interese”

Nu în cele din urmă, Magor Csibi, director de Program WWF în România, este de părere că, de cele mai multe ori, vânătorii nu elimină urșii-problemă, ci pe cei care au valoare de trofeu și care ”țin ordine în pădure, în mod normal”.

”Unde am făcut noi observații cu camere, cu senzori de mișcare, nu am găsit acele efective de animale raportate de fondurile de vânătoare din zonă, iar în momentul în care am pus în fața acestor fapte fondurile de vânătoare, majoritatea fondurilor a ales să reducă numărul urșilor raportați. Pe lângă cotă, cea mai mare problemă este că există o uriașă campanie de denigrare a speciei urs din partea unor vânători care au interese și care speră ca aceste cote să fie mărite și susținute în fiecare an. Pe termen mediu și lung însă, putem să ajungem, cum s-a ajuns în Germania sau Elveția, ca noi să ne temem de urs, să respingem populația de urs și pur și simplu să nu mai tolerăm în pădurile noastre ursul”, a subliniat acesta Magos Csibi, pentru Agerpres.

”Pentru un urs cu adevărat mare, trofeul poate să ajungă și la 14.000 – 15.000 de euro”

Mihai Pop, membru al Asociației pentru Conservarea Diversității Biologice Vrancea, susține că un trofeu de urs poate fi valorificat cu o sumă medie de 5.000 – 7.000 de euro. ”Prețul depinde foarte mult de resursa disponibilă. Într-o perioadă a fost scos prețul tocmai pentru a nu mai stimula valorificarea. Un urs ca trofeu pleacă de la un urs mic – 2.000-3.000 de euro și, cu cât este mai mare, se adaugă progresiv. În medie este între 5.000 – 7.000 de euro, dar pentru un urs cu adevărat mare trofeul poate să ajungă și la 14.000 – 15.000 de euro. Deci asta este evaluarea trofeului”, a explicat acesta.

Articolul integral poate fi citit AICI!

 

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter-ul AnimalZoo

Comenteaza articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

 

CITESTE SI