463 Vizualizari

06 Feb, 2017 la 9:00 am

Anastasia si Diesel, calatori prin Europa, au parcurs peste 3.500 km

sursa foto - https://www.facebook.com/2europephotography

Ce trebuie sa stii daca pleci in aventura alaturi de cainele tau!

Va amintiti de tanara Anastasia (25 de ani) si cainele ei, Diesel, care au pornit, anul trecut, la drum, prin Europa, Anastasia cu bicicleta si cu dorinta de a vinde kilometrii pedalati pentru doua cauze nobile (promovarea si sustinerea asociatiei pentru protectia animalelor Kola Kariola si a Organizaţiei pentru Promovarea Transportului Alternativ în România – OPTAR)?

Anastasia si-a propus o calatorie de aproximativ 7.000 km prin Europa, pe bicicleta, cu un buget de 2 euro/zi, alaturi de Husky-ul ei, iar aventurile prin care au trecut cei doi pana acum, cand au parcurs mai bine de 3.500 de km le gasiti povestite la https://www.facebook.com/2europephotography/ https://www.instagram.com/2europe_bike_trip/

„Am plecat cu Diesel, Husky-ul meu drag, din Viena cu bicicleta. Am planuit sa traversam Germania, Elvetia , Franta, Spania si Portugalia. Inceputul a fost greu , eu nefiind antrenata, iar Diesel nefiind invatat sa stea in trailer. Dar dupa cateva saptamani de dealuri si efort maxim am inceput sa ne intram in forma. Pe portiunile pe care circulau masini a inteles ca trebuie sa stea in carut, iar pe poteci si piste de bicicleta stia  ca are voie sa alerge. Peripetii nu pot sa zic ca au fost prea multe. In Elvetia mi s-a rupt rama de la roata din spate, iar in Franta, cand am decis sa iau trenul o portiune din drum cu greu am reusit sa calatoresc cu bagajele detinute, dar intr-un final am ajuns pe coasta Frantei, in tara Basca. Am pedalat insotita de briza oceanului Atlantic, incarcandu-mi bateriile cu soare si privelisti de neuitat. Parca incepusem sa nu mai simt urcusurile dese, iar dupa cateva zile am intrat in Spania, pe la Irun. De acolo am pornit spre Pamplona, unde aveam sa ne incepem pelerinajul pe drumul Sfantului Iacob. Nu sunt o persoana religioasa, nu am fost niciodata. Mai degraba, am fost interesata de toate religiile existente, alegand sa cred intr-un numitor comun. De-a lungul timpului, a calatoriilor mele cu bicicleta sau fara, am invatat ca nimic nu este intamplator , ca trebuie sa fim buni, saritori, empatici, fiindca sunt sigura ca ceea ce dam universului primim inapoi. Asadar pentru mine Destin, Karma, Dumnezeu pot fi acelasi lucru: acea putere divina ce ne ghideaza, ne ajuta, ne pedepseste si ne iubeste. Nu am plecat cautandu-L, dar pot spune ca am fost mai aproape de El ca oricand si asta fara sa intru in biserici sau sa ma rog. Ci doar prin simplii pasi facuti pe drumul de tarana, prin ajutorul primit de la alti pelerini, prin cunostintele dobandite  si prin minunile intalnite. Mi-am luat pasaportul de pelerin din Pamplona si de asemenea, prima stampila. Spre dupa-masa am plecat din oras in cautarea unui loc de campare. Am pus cortul la 10km de oras, pe marginea traseului. In acea noapte cerul era de un rosu-sangeriu cum nu am mai vazut, iar dupa miezul noptii a inceput o furtuna ce lipea cortul de pamant. Dimineata, zeci de pelerini treceau pe langa noi urandu-ne “Buen Camino”.  Tot in prima zi am intalnit si acest citat: “Que el viento te sea favorable y te sople de espaldas.Que la lluvia caiga suave sobre tus cabellos y arrastre tus males.Que el sol brille en tus mejillas e ilumine tu sonrisa.Que el dios en el que tu crees te tenga a ti y a los tuyos en palma de la mano hasta que volvamos a encontrarnos.”

Nu i-am dat mare importanta, dar au fost momente pe drum, cand imi aminteam de el. Cred ca este intr-adevar ce isi doreste orice pelerin pentru drumul lui.

Prima zi, prima problema cu bicicleta, asa ca am fost nevoita sa imping. Oricum nu as fi putut pedala, caci am urcat pe Alto del Perdón. Singura mea temere era ca am facut o gresala alegand acest drum, eu singura cu catel, bicicleta si carut. Bicicleta stricata, carut greu, urcusuri in care pur si simplu nu ma puteam misca, nu puteam urni ceea ce aveam sa car pana la ‘’finele’’ pamantului. Am avut noroc de oameni dragi, ce se opreau din ascensiunea lor si ma ajutau sa imping atelajul. Astfel mi-am facut primii mei prieteni, pe unii aveam sa ii vad doar atunci, iar pe altii la finalul drumului. Multi mi-au spus ca sunt nebuna, sa pornesc pe asa un drum, atat de incarcata si singura, toti mi-au spus ca am curaj, ca sunt puternica. Nu am simtit asta, nu consider ca datorita curajului am pornit pe aceasta cale, sau ca trebuie sa fii puternic sa faci asta.

Atunci cand am urcat la O Cebreiro, am realizat ca poate au dreptate. A fost acel moment in care am fost atat de fericita ca nu este nimeni in jurul meu sa ma poata ajuta. Acel moment in care am simtit cu adevarat pelerinajul, efortul depus ma dusese la epuizare, iar eu nu puteam sa fiu altfel decat fericita. Lacrimile aruncate pe panta strabatura nu au facut altceva decat sa imi arate ca sunt cu adevarat aici, acum, ca pot face asta si ca pot face tot ce imi propun. Ajunsa in sat, m-am uitat pe hartile tiparite pe “credencial-ul” meu. Prima, Camino Portugues, imi arata viitorul drum, odata ajunsa la Finisterre, alta imi arata drumul din prezent, Camino Frances, cu satele strabatute si cele ce urmau sa vina. Ultima harta, in schimb, Camino de Europa, mi-a aratat trecutul calatoriei mele. Am avut carnetelul asta de zeci de ori in mana, admirand stampilele si ceea ce am parcurs pana acum, dar niciodata nu ma uitasem la acea harta. Urmarind liniutele subtiri, am gasit Viena, punctul meu de start, iar de acolo fiecare schimbare de drum, decizie luate pe parcurs, se regaseau pe harta. Urmarind liniutele prin tarile deja strabatute am realizat: merg pe drumul lui Iacob de peste 2000 km incoace. Nu am stat in niciun albergue pe drum, doar m-am oprit pentru internet, dus si cafea.tot drumul am dormit cu cortul. Am avut noroc de o vreme superba, in luna octombrie, a plouat doar 3 zile. Drumul prin Lugo, nu a mai fost la fel de frumos. Zilnic am intalnit caini liberi ce il atacau pe Diesel, care a fost muscat de 2 ori, iar eu a trebuit sa sar la lupta de mai multe ori. Timp de o saptamana, nervii mei erau intinsi la maxim si nu ma mai bucuram de nimic.

Intr-o zi am gasit pe marginea drumului un toiag aruncat de cineva. Mi-am amintit de Coelho si ce spune intr-una din cartile lui:

”Palaria te protejeaza de soare si de ganduri rele; mantia te protejeaza de ploaie si de ganduri rele; bastonul te protejeaza de dusmani si de fapte rele”.

Am ridicat bastonul, si l-am pus pe portbagaj. Din acea zi nu mi-a mai fost frica. Tot timpul la indemana, noul meu baston a reusit sa sperie cateii de pe drum din Portomarin pana in Lisabona.

Am ajuns in Fisterra, am primit ultima stampila, dar sufletul meu nu se simtea implinit, drumul nu era terminat. Asta pana am ajuns la far, la Cap Finisterre si am putut simti cum oceanul, briza si stancile anunta capatul pelerinajului. Acela a fost locul in care mintea mea a derulat rapid chipurile dragi din ultima luna, cuvintele calde si incurajatoare, serile alaturi de prieteni, ce mai mult ca sigur nu ii voi mai revedea, dar cu toate astea fericirea faptului ca i-am cunoscut nu ma lasa sa imi para rau. Tot aici am retrait sentimentele cele mai fericite si cele de cumpana, care m-au facut sa fac iar cunostinta cu mine. Nu m-am putut dezlipi de acest loc, asa ca 5 zile le-am petrecut inconjurata de oameni minunati, atat de valorosi amintirilor mele din #2europe.

Am pornit spre Portugalia, care avea sa devina tara mea de suflet. In afara de plajele pustii unde alergam cu Diesel cu orele, drumurile prin paduri unde nu intalneai nici o masina, orasele superbe, vibrante si calduroase, au fost oamenii intalniti zi de zi, toti doreau sa ma ajute, sa imi afle povestea, sa ne ofere o masa calda, sau un loc de innoptat. Din pacate vremea s-a stricat iar drumul nostru s-a oprit in Lisabona.

Este fascinant cum o poteca pietruita si prafuita poate aduna, din toate colturile lumii, niste oameni, ce in cateva zile iti devin familie. Aici iti dai seama ca fiecare este diferit, fiecare are o poveste si fiecare cauta un raspuns, raspuns ce poate numai Camino de Santiago il ofera. Intr-adevar , gasesti si turisti, nu doar pelerini. Ii recunosti usor! Sunt cei ce isi trimit rucsacul de la un hotel la altul, ce au venit sa se imbete in fiecare sat, sa agate si sa se distreze. Pentru altii , in schimb, inseamna apropierea de Dumnezeu, regasirea de sine, eliberarea de stresul cotidian, invingerea unor bariere, explicarea anxietatii, motivarea pierderii cuiva drag.
Ce am simtit eu pe Camino? Am simtit stransa legatura dintre mine si cainele meu, increderea reciproca ce ne-o acordam, bucuria de a imparti ultima bucata de paine cu cineva flamand, acceptarea provocarilor si satisfactia invingerii fiecarui munte urcat, credinta, increderea in mine, usurinta cu care pot ierta si cu care ma pot desprinde de trecut, dar si eliberarea simtita atunci cand esti sincer si ceri iertare cuiva. Am decis sa merg, nu sa pedalez. Secundele petrecute aici sunt o binecuvantare ce de pe saua bicicletei pot fi pierdute mult prea repede” povestea Anastasia, anul trecut, din timul calatoriei sale.

Anastasia a oferit celor care se gandesc la o aventura alaturi de patrupedul lor cateva informatii utile despre cum trebuie pregatita o astfel de poveste:

Cel mai important, spune Anastasia, este, evident, pasaportul necesar calatoriilor in afara tarii. Pasaportul cainelui este eliberat pe loc, spre deosebire de cel uman si se poate procura de la cabinetul veterinar. Pentru eliberare este necesar un consult general, microciparea animalutului (in cazul in care nu este deja), vaccinarea impotriva rabiei (sau vaccinul anual valabil), deparazitarea interna si externa, ambele facute cu 24h inainte de plecare.

Pentru a nu avea surprize la granita, verificati ca toate rubricile sa fie completate:

Detalii referitoare la proprietar,

Descrierea animalului,

Marcarea animalului (pagina trebuie plastifiata),

Eliberarea pasaportului (date despre medicul veterinar + 2 parafe),

Vaccinarea impotriva rabiei (plastifiata),

Tratamentul antiechinococcus (deparazitarea interna),

Alte tratamente antiparazitare (deparazitarea externa),

Alte vaccinari,

Examen clinic (cu 2 parafe),

Legalizare (cu 2 parafe).

Este foarte important sa verificati daca tara in care veti calatori este pe lista tarilor in care rabia a fost eradicata sau controlata. Daca se afla pe lista tarilor cu risc mare de rabie , carantina poate fi obligatorie.

Daca nu sunteti proprietarul animalului, veti avea nevoie de o procura de la notar.



Calatoria cu avionul

Daca alegeti aceasta varianta trebuie sa stiti ca, in afara de actele bine puse la punct, aveti nevoie si de o cusca in comformitate cu standardele cerute de compania de zbor. In functie de dimensiunile custii se va face si pretul biletului dezbor. Unele companii accepta animalele de talie mica in cabina cu pasagerul, intr-o geanta de transport  acreditata, asezata sub scaun. Animalele de talie medie sau mare calatoresc in regim cargo.

In cazul in care va ganditi la tranchilizarea animalutului, multi veterinari nu recomanda acest lucru, fiind periculos pentru organism, iar multe companii aeriene nu accepta transportul animalelor tranchilizate.

Cautati si printati politica companiei de zbor pentru a nu avea surprize in aeroport!

Calatoria cu masina

Anastasia recomanda achizitionarea prealabila a unei paturi speciale pentru transportul animalelor, impermeabila si cu fixare, un ham si o lesa de siguranta. In timpul mersului centura trebuie prinsa de ham, nu de zgarda.

Consultati veterinarul pentru eventuale pastilute impotriva raului de masina, chiar daca stiti ca nu este sensibil. La drum lung, miscarea si stresul pot dovedi contrariul. Este recomandat sa faceti pauze la intrevale de minim 2 ore si sa aveti grija ca animalutul sa fie hidratat suficient!

Calatoria cu trenul/vaporul

Pentru a calatori cu trenul sau cu vaporul, lesa si botnita sunt obligatorii! Majoritatea companiilor de transport percep taxe pentru animalele de talie medie si mare, unele si pentru cele de talie mica. Biletul poate fi de o suma fixa sau jumatate din pretul unui bilet de calatorie intreg la clasa a II-a.

Calatoria cu autocarul/autobuzul/microbuzul

Puteti avea surpriza sa nu accepte transportul animalelor, sau sa aveti nevoie de o cusca de trasport pentru cala. Cu cat animalul este mai mare, cu atat devine mai problematic!

Transportul cu bicicleta/pe jos

Foarte importanta pentru acest tip de calatorie este protectia labutelor! Trebuie tinut cont de conditiile meteo. De asemenea , daca aveti posibilitatea, incepeti exercitii pentru antrenarea muschilor si rezistentei pana plecati in calatorie.

Cazarea

De multe ori, cea mai stresanta parte a planificarii unei calatorii este gasirea unei cazari unde se accepta animalele de companie. Verificati inainte de rezervare, daca accepta si rasa cainelui dumneavoastra. „Eu am avut surpriza sa ajung la un hotel ce accepta animale si sa nu ma primeasca fiindca este caine de talie mare. Dupa o situatie penibila, cautari pe Wikipedia, i-am aratat doamne ca rasa Husky e de talie medie si am putut sa ma cazez. Puteti gasi foarte usor cazare pe booking.com sau airbnb.com , doar bifand optiunea de pet-friendly”, spune Anastasia.

Mancare

Daca plecati pentru mai mult timp si nu doriti sa luati mancarea de acasa, verificati furnizorii din vecinatatea destinatiei . Nu uitati sa aveti mereu suficienta apa pentru animalut, mai ales daca nu stiti unde veti gasi urmatoarea sursa de apa!

Pericolele naturii

Principalul pericol intalnit este dat de parazitii externi: purici, capuse, viermi din apa, tantari etc. Interesati-va de riscul intalnit in tara in care calatoriti. Spre exemplu, in Spania si Portugalia exista riscul infectarii cu Leishmanioza. O boala transmisa de un anumit tip de tantar, atat la oameni cat si la animale. Din pacate, pentru animal – boala nu are tratament si poate fi letala. Deparazitarea externa aplicata in Romania nu apara in acest caz. Este necesara o substanta cu un spectru mult mai larg. Cel mai bine este sa folositi ce folosesc si locuitorii zonei!

Cum arata un caine fericit, dupa ce a calatorit 3.500 km?

Fotografiile sunt din urma cu doar cateva zile si au fost postate de Anastasia pe pagina https://www.facebook.com/2europephotography/?fref=ts

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter-ul AnimalZoo

Comenteaza articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*